Click. RECENZIE. George Nicolescu. Cătălin Filipoiu. CLUJ. 24.06.2010

Dacă oamenii din spatele lui George Nicolescu chiar iubesc artistul şi ţin la el, atunci astfel de apariţii în public nu vor mai fi organizate în astfel de condiţii pe viitor.

CZB nu este deloc de acord cu connotaţiile meschine şi jenante ale expresiei “Lasă că merge şi aşa”… Nu! Nu merge şi aşa!

Zoom. INTERVIU. George Nicolescu. 5.07.1997

Povesteşte-mi despre Optimiştii.

George Nicolescu: Era un ansamblu de nevăzători, orientaţi pe scenă. Cred şi sunt convins că la noi există o teamă … prejudecata asta că un om nu trebuie să fie condus pe scenă. Lumea nu este educată să nu aibă resentimente de milă.

Am fost şi am cântat la Roma. Acolo ni s-a atras atenţia că o să cântăm pe aceeaşi scenă în aer liber cu formaţii cu oameni în cărucioare şi persoane paralizate încântate că pot cânta şi stimulaţi să îşi depăşească condiţia.

De multe ori nu se ştie cine este de fapt handicapat.

Zoom. Z&Z. George Nicolescu (n. 12 martie 1950). OPTIMIŞTII

George Nicolescu (n. 12 martie 1950 la Ploieşti) a suferit din naştere de o boală rară (dar care apare la 1 – 5% din populaţie) numită Ambliopie. Asta înseamnă că are ochii leneşi. Ghinionul lui este că ambii ochi sunt afectaţi. Practic, el mi-a povestit, când am fost la el acasă, în trecere, prin Ploieşti, în 5 iulie 1997, că nu este complet orb. Mai în glumă, îmi povestea cum joacă cărţi … dar niciodată pe bani.