Byte. PĂREREA MEA. Critica negativă. Orgoliu umflat vs. Rea voinţă. Partea 2

Nu avem niciun fel de tradiţie în presa muzicală după 1989, prin care critica, fie ea şi negativă, dar constructivă, fiind făcută de oameni avizaţi în domeniu, să fie apreciată la adevărata ei valoare de către cei care împart cărţile în domeniu. Astfel, în momentul în care un ziarist critică organizarea, conferinţa de presă, întârzierile, sunetul necorespunzător locaţiei sau pentru trupele de deschidere autohtone, întâmplări neplăcute din culise, aroganţa unora, lipsa de show pe scenă … instituţia pe care o reprezintă poate să piardă relaţia cu organizatorul, impresarul sau casa de discuri care este criticată.

… iar atunci când este vorba de o critică pozitivă, SURPRISE!, NIMENI nu are nimic de comentat.