Click. RECENZIE. Samfest Rock 2010. Ziua 2

Posted by clickzoombytes on iulie 20, 2010 · Lasă un comentariu 

Samfest Rock 2010.

Ziua 2. vineri 9 iulie

Satu Mare. Aerodrom

–

Stand Alone

!!!

Prima trupă a susţinut un concert de preluări. Piesele originale, precum cea filmată (parţial) aici au fost foarte puţine, şi poartă amprenta heavy metalului clasic autohton. Preluările au fost foarte bine făcute şi interpretate 1 la 1. Nu mai ţin minte piesele (nu mi le-am notat), dar mi-a plăcut să le ascult pe moment.

–

–

Ashaena

!!!

Am aflat că ei sunt din Bârlad. Problema lor este marea diversitate de subgenuri abordate în cadrul metalului dur, preponderent negru. Nu şi-au găsit o linie clară pe care să marşeze. Este prematur să vorbim aici despre o amprentă specifică formaţiei. M-a mirat că deşi există această mare dilemă pentru mine ca şi critic, formaţia are deja un album în format CD de vânzare.

–

–

Spiritual Ravishment

!!!!

Aici regăsim vocea de deather de la Truda într-o complet altă connotaţie, aşezată, la locul potrivit. Aceasta a fost singura trupă prezentă cu Manager (Coro de la Axa Valaha). Sperăm să rămână împreună. Trupa asta are viitor, sună foarte bine şi se prezintă ok pe scenă.

–

–

Spiritual Ravishment a fost prima formaţie din seara asta care a beneficiat un pic de efectul luminilor. Jocul scenic constă în Sebi, care se mişcă în cercuri, dintr-o parte într-alta a scenei, ca un leu în cuşcă. Chitariştii stau pe margine, destul de statici. Am mai văzut un joc scenic asemănător şi la Altar, tot în seara asta.

–

Ektomorf

!!!!

M-a mirat să văd bătând la tobe aceeaşi persoană pe care am cunoscut-o la Subscribe acum 4 ani. Se pare că există probleme interioare la toate nivelele. Ceea ce nu pot să neg că a fost un show dinamic, nu m-a impresionat din diverse motive. Ektomorf a fost prezentată aici ca şi capul de afiş al serii. A venit cu sistemul propriu de sunet. A durat până s-a instalat. S-a prezentat la faţa locului strict pentru recital, după care a plecat direct acasă. Fiind pe alt sistem de sunet, cred că a durat cam jumătate din recital ca să sune bine. Între primele piese mereu se ridica bateristul să dea indicaţii legate de nivelul căilor anumitor instrumente în monitoare. Şi când s-a lâmurit treaba cu sunetul, se auzea foarte clar că se cânta într-o engleză de baltă… halal trupă semnată la Nuclear Blast. Probabil că zona lor de influenţă este mai mult în partea noastră a Europei … pe lângă fonetica foarte slabă în limba străină folosită pentru transmiterea mesajului lor, multe dintre piesele cântate de ei ne duceau cu gândul la Soulfly.

Această trupă a adunat cel mai mult public în faţa scenei în această seară … nejustificat.

–

–

Dirty Shirt

!!!!!!

Dirty Shirt de la Seini a oferit cele mai multe momente memorabile din această seară, deşi a durat destul de mult să recableze absolut totul după ce a coborât Ektomorf de pe scenă. Povestind despre asta cu organizatorii, am înţeles că se ştia despre această problemă din start. Se pare însă că cei de la Dirty Shirt nu au ştiut despre asta. Astfel, pentru ei, probele de sunet au fost făcute degeaba.

Ektomorf a cerut la faţa locului să se cânte în aşa fel încât la 23.00 să fie terminaţi cu concertul. Pe lângă faptul că unul din ei trebuia să se prezinte la slujbă a doua zi, am impresia că ştiau că Dirty Shirt este trupa care se prezintă cel mai profi pe scenă în seara asta şi au făcut în aşa fel să nu se simtă că Dirty Shirt ar fi chiar mai buni ca ei.

Deşi absolut tot publicul adunat în seara asta s-a strâns în faţa scenei pentru maghiarii de la Ektomorf, Dirty Shirt a făcut spectacolul cel mai deosebit aici. Dintre momentele ieşite din comun, amintim introul cu tobele acustice, când toată formaţia s-a adunat pe marginea scenei, apoi a mai fost un moment ad hoc (care, povestind ulterior cu formaţia am aflat că nu a fost nici pregătit, nici regizat) în care artiştii au cântat a cappella, ritmat şi spontan “Samfest Rock în fiecare an” – ajungându-se la o scandare în masă la unison cu publicul, foarte de efect!

–

–

Este foarte tare faptul că se cântă pe două voci. Cel mai mare succes la public l-au avut cu piesele prelucrate din folclorul tradiţional, amplasate pe finalul concertului. Singurul bai care l-aş putea intenta formaţiei este varianta economică de a se prezenta pe scenă fără o clapă, anumite efecte sonore specifice muzicii lor şi la îndemâna degetelor chitaristului Mihai Tivadar au fost înlocuite de un simplu laptop, la care se mai apleca pe începutul pieselor să dea click la introuri

Cel mai frumos la Dirty Shirt este mereu finalul concertelor, unde cei şase membri şi prieteni se iau de mână şi se apleacă respectuos în faţa publicului. Aşa ceva am mai văzut până acum la noi doar la Trooper.

–

Altar

!!!!

Trupa este ne-altarată. Ca sound, sună foarte închegat şi tare. Piesele au ritm, balans. Este însă păcat că de 20 de ani au aceleaşi piese de rezistenţă precum Prison of Death. Calitatea muzicii şi a showului este mereu constantă la Altar. Din păcate, se intră într-un fel de monotonie, care probabil ca şi consumator al acestui gen, nu este atât de deranjantă. Anii trec, dar parcă avem acelaşi Andy Ghost care se mişca ca un spiriduş pe întreaga scenă, Levi neimplicat în show, fiind legat de scaunul din spatele tobelor, Teo Peter şi Damian stau pe extremele scenei ca mijlocaşii lipsiţi de iniţiativă care pasează balonul la centrul înaintaş, indiferent de situaţie şi ştiu că el va marca mereu acelaşi număr de goluri.

Au trecut 20 de ani şi Altar nu ştie să ofere nici o surpriză legată de piese-stil-show.

–

–

Că i-am văzut la alt festival acum 5 ani, într-un club din Cluj anul trecut, sau aici la Satu Mare în 2010, Altar oferă acelaşi standard de concert fanilor. Exact acelaşi. Poate playlisturile sunt puţin modificate, dar ritmurile şi schemele sunt exact la fel … se oferă un show constant de înaltă calitate, dar este acelaşi show constant de înaltă calitate de ani de zile. Ce-i de făcut? Nu am idei la ora asta. Deocamdată, le tăiem din notă şi aşteptăm să ne surprindă cu ceva nou data viitoare.

–

God

Nu am mai putut sta. Se făcuse deja 1.30 dimineaţa şi aveam tren spre Timişoara peste o oră. După 8 ani de tatuaje prin Portugalia şi Elveţia, God se întoarce curând la Iaşi. M-am întâlnit cu fostul chitarist de la IQ-High care joacă aici de un an şi ceva…

Urmează un interviu până la toamnă cu această formaţie cu istorie din Iaşi.

–

Per ansamblu

La Samfest Rock, programul din seara doi a fost foarte bine ales, iar trupele au sunat toate foarte bine. Este un festival la care CZB vă recomandă să ajungeţi şi în 2011, dacă sunteţi fan Rock.

A fost primul weekend frumos după o perioadă relativ lungă de ploaie. Astfel, terenul nu a fost foarte prietenos, drumul spre standurile de mâncare şi butoaiele de bere fiind hazardat de poduri improvizate din paleţi, măsurile de evitare a noroiului neavând niciun efect odată ce se lăsa noaptea, zona nefiind luminată în mod direct. Bucuria că se poate servi şi bere nefiltrată Holsten la pahar a fost de scurtă durată; acest tip de bere fiind şi foarte scumpă (4,5 lei paharul) şi foarte diluată (avea mai mult gust de apă decât de bere). Sfatul CZB: evită berea nefiltrată Holsten la festivaluri!

Înregistrat sub (A), (D), (G), (S) · Tagged with Altar, Ashaena, Dirty Shirt, Ektomorf, God, Samfest Rock, Spiritual Ravishment, Stand Alone