Click. RECENZIE FILM TIFF 2010. The White Stripes: Under great white northern lights (2009)
…
The White Stripes:
Under great white northern lights
!!!
Regie: Emmet Malloy, 2009
Linii albe. Şi roşii. La TIFF.
…
A inceput TIFF -ul şi trebuie să recunosc că e primul an în care arăt un entuziasm mai mare decât de obicei. Asta şi pentru că am avut un an jumate să mă culturalizez în d’ale filmului dar şi pentru că a început foarte promiţător. Aş fi vrut să mă duc la Soul Kitchen, dar m-am răzgândit în favoarea documentarului White Stripes. Filmul este din 2009, regizat de Emmet Malloy şi constă într-un turneu a la ’70 prin Canada a cunoscutului duo Jack White şi Meg White.
…
Nu este deloc o introspecţie în zona personală a trupei (precum Some Kind of Monster – 2004), nu este nici un road movie plin de aventuri în lumea alcoolului şi drogurilor (Justice – A Cross the Universe – 2008) ci un lung videoclip muzical în zona uşor dezolantă a Canadei. Filmul este realizat pe două planuri – viaţa personală / backstage – şi viaţa de scenă. Cea de scenă e clipul interminabil cu ei care îşi cântă melodiile, Jack White care cântă la orgă, chitară şi voce alternativ; şi Meg White care stă izolată la tobe. Jumătate din film ai impresia că Meg White e total eclipsată de ego-ul lui Jack White, dar descoperi că Meg White pur şi simplu nu vrea să fie văzută sau filmată, vorbeşte foarte puţin şi ai şi o surpriză: cântă cu vocea. Celălalt plan e unul mult mai interesant, respectiv să-i vezi cântând în tot felul de locuri neconvenţionale precum dintr-o barcă cu motor sau într-o cârciumă din lemn. Nimic din film nu aduce o notă personală celor 2 artişti … chiar dacă s-ar fi dorit asta. Dimpotrivă, este un film extrem de superficial şi toate cadrele on-and-off stage sunt regizate.
…
Emmet Malloy nu este unul din cei mai străluciţi regizori de pe piaţă, cu toate că se învârte prin industria muzicală de ceva vreme. Unul dintre filmele regizate (non-documentare) e porcăria monumetală Out Cold cu cearta dintre snowboarderi rebeli şi schiori sclifosiţi. Ghici cine câştigă? Nu Emmet Malloy. Şi nici acest film nu este o capodoperă regizorală, dar îl salvează prezenţa boemă a celor doi fraţi de la White Stripes.
…
Problema filmului este în acelaşi timp si cel mai mare atuu: nu e nimic original, este exact genul de documentar care se făcea în deceniul anilor 1970. Filmat alb negru, cu sugestia de peliculă, cadre banale off-stage cu ei care dorm pe canapele şi un aer extrem de boem. Este o fantezie udă a oricărei persoană care a văzut înregistrări şi documentare făcute în era rockului (clasic) când toţi erau nişte personalităţi activiste şi muzica lor zicea ceva important lumii. Deci unui film din 2009 despre un grup din Detroit care cântă un stil foarte asemănător anilor ’70, nu i se cuvine decât un iz foarte asemănător anilor ’70. Asta mi-a plăcut.
…
Nu îţi va zice nimic nou despre ei. Nu îţi va zice cum să ajungi rockstar. Dar te va lăsa cu dorinţa să te apuci şi tu de cântat la chitară, să cânţi şi tu prin baruri de doi lei sau într-un azil de bătrâni indieni care nu cunosc limba engleză … pentru că nu e aşa rău.
Serios. Dacă cei de la White Stripes pot, şi tu (ca artist) poţi.
…
Autor: Gvsty
…
…
Mai poate fi vizionat o dată la TIFF 2010.
…
MÂINE
Luni 31.05.2010
TIFF Meeting Point
Muzeul de artă. Curtea interioară
23:30
…
…
Părerea mea despre cum ar percepe artiştii noştri o astfel de experienţă.
- Pentru OCS acest film ar fi SF.
- Pentru Grimus acest film ar fi Comedie.
- Pentru Mauser acest film ar fi Dramă.
- Pentru Krepuskul acest film ar fi Documentar.
- Pentru Luna amară acest film ar fi Horror.
ClickZoomBytes. Art&Politics of Romanian Music 
„prezenţa boemă a celor doi fraţi de la White Stripes”
Nu sunt frati, erau sot si sotie…
YOU DIDN’T WATCH THE MOVIE !
sunt frati. end of story.
am vazut si eu filmul, dar nu e genul meu