Click. RECENZIE LIVE. Dirty Shirt vs. Relative. 26 Feb. 2010

Posted by clickzoombytes on martie 1, 2010 · 9 comentarii 

Vineri 26 februarie 2010

CLUJ-NAPOCA

Irish&Music Pub

…

Relative

!!!!!

…

Am mers la Irish & Music Pub ca să văd cum se comportă Dirty Shirt pe scenă. Îi mai văzusem acum aproape patru ani la Festivalul Est-Ouest Fest la Lille (Franţa), unde au sunat bine, dar nu aveau pachetul de piese pus la punct pentru albumul doi (Same ShiRt, Different Day) şi nu mă aşteptam la nimic deosebit de la Relative pe care deja îi văzusem de suficiente ori să îmi pot face o idee obiectivă despre potenţialul lor …

Şi am intrat în sală să ascult totuşi câteva piese şi de la ei.

Şi am rămas MASCĂ. La figurat.

Artiştii în schimb chiar purtau MĂŞTI. La propriu!

Am auzit de proiectul de hip hop bucureştean K-Gula, dar în 2010 am văzut cum poate arăta un proiect adevărat de ca-gule pe scenă. La Relative în ţinuta asta mă aşteptam mai puţin decât la costumaţia de nuntă de la concertul de Valentines Day … şi mult mai puţin având în vedere că NU ERA CONCERTUL LOR.

Se pare însă că trupa este mai serioasă decât o credeam, iar la faza asta nu am decât laude (în continuare) pentru ea. A fost un concert impecabil muzical. Se pare însă că solistul de abia începe să îşi dea drumul. Cred că niciodată nu a mai vorbit atât de mult cu publicul. Tema zilei era Sexul, iar dacă MC Posset este băiat, vă daţi seama pe care organe genitale s-a pus accentul … acelea pe care le cunoştea cel mai bine, desigur … ale lui. Chiar dacă poantele au fost mereu altele între piese, consider că a cam exagerat cu subiectul ales. Nu cred că a pierdut public, dar nici nu cred că a punctat ceea ce îşi dorea în seara asta …

Cred că MC Posset este în căutare de un show mai bun, o comunicare mai bună cu publicul din sală. Poate caută formula ideală de a face momentele moarte din spectacol insesizabile. Poate doreşte să compenseze lipsa de versuri în limba română a pieselor. Indiferent de subiectul ales, cred că este bine să se povestească între piese şi cred că e bine că nu se insistă pe texte anglofone şi aici. MC Posset vrea să îmbunătăţească comunicarea cu puclicul lui iar asta este de apreciat.

Sperăm ca până la toamnă să găsească o formulă de teme şi de poante care să ţină publicul în prită şi atunci când se schimbă corzile la chitară.

Publicul atent a fost introdus Mamei lui Posset, când doamna a sunat înainte de a începe ultima piesă, o preluare Dr. Alban, şi consider că băiatul, de bun simţ, s-a descurcat foarte bine şi cu această fază, explicându-i frumos, şi cu ajutorul microfonului, că dacă vrea să participe la concert, o invită să salute publicul… sau aşa ceva, şi că o va suna înapoi când termină recitalul.

Când auzi că este concert cu Relative, va trebui să îţi modifici programul să descoperi trupa asta cât mai ai posibilitatea să o vezi la un metru distanţă de tine.

…

Mushroom Story

Îmi pare sincer rău că nu am apucat să văd recitalul trupei făcută sandwich în program. Am fost atât de entuziasmat de modul în care s-a prezentat Relative încât am stat cu artiştii mai mult decât trebuia la poveşti în culise. Ceea ce îmi este mie foarte clar însă, din experienţa concertelor clujenilor, este faptul că uneori, atunci când se planifică ordinea trupelor din program, nu este bine să se respecte strict vechimea obiectivă a trupelor, ci forma subiectivă în care se află fiecare în momentul dat. Astfel, Mushroom Story ar fi trebuit să deschidă, astfel încât să se creeze tensiunea perfectă în atmosferă pentru vedeta serii.

…

Dirty Shirt

!!!!!!

…

Cine a zis “you can’t teach an old dog new tricks” poate considera că înghite merde cu făcăleţul după seara asta în care am avut impresia că văd o pasăre Phoenix renăscută odată cu cel de al doilea album de studio, promovat cu ocazia acestui turneu.

Dirty Shirt a făcut show.

Întotdeauna am apreciat mai mult formaţiile cu doi solişti, mai ales acolo unde tonalităţile abordate de cei doi nu se suprapun. Dirty Shirt este unul din aceste cazuri fericite, unde Robi (Rusz) bagă grohăiturile în salve de bariton, în timp ce Rini (Dan Crăciun, acest Mike Patton al Seiniului) creşte tensiunea cu infuzii melodice constante de tenor heavy metal. Mihai (Tivadar) este dinamic pe rândul doi stând o vreme în spatele clapelor, apoi apărând brusc în mijlocul scenei, cu chitara după gât. Cristi (la chitara solo) este cel mai retras, bătând câţiva paşi relaxaţi pe partea stângă a scenei. Pali (Novelli) ocupă spaţiul din mijlocul scenei, în spatele soliştilor dinamici, având prezenţa primului basist de la Kumm şi alura primului basist de la Luna amară. Vlad (Ţoca) nu se vede în spatele tobelor, deşi se aude foarte bine.

În concert, pe aceeaşi piesă, pe alocuri se cântă sunt super-agresiv, apoi se trece brusc într-o stare melancolică, după care iarăşi începe subtil nebunia … deşi muzica pare schizofrenă atunci când încercăm să o explicăm în cuvinte, ea este foarte bine studiată şi interpretată inteligent, astfel încât trecerile dintre stările extreme par perfect normale pe secvenţele de 4 minute de descărcare energetică în forţă.

Nu trebuie să fii fan de metale ca să rămâi surprins şi plăcut impresionat de ceea ce reuşeşte o formaţie uitată de lume într-un colţ de ţară să facă la o vârstă matură, după 10 ani de experimente cu doi pumni de concerte pe an. Elementele industrial, folclorice, funk şi electro ar putea să câştige un public şi mai larg pe măsură ce li se duce buhul.

Faptul că Mihai Tivadar s-a mutat definitiv în Franţa de mai bine de cinci ani nu a dus la destrămarea trupei, cum ne-am fi aşteptat, ci dimpotrivă, a adus un aer proaspăt în muzica românească de rock, de metal, cântată Live. Dirty Shirt aduce metalul românesc în noul mileniu european, interpretând muzica în română, engleză, franceză şi sârbă.

Din păcate, nu sunt deloc avantajaţi de distanţa de Bucureşti în marea schemă a lucrurilor, dar din punctul CZB de vedere, scena muzicală de la sud de Carpaţi iarăşi este depăşită de evenimentele care se petrec la noi, şi o să mă abţin de la comentarii privind localnicii care au pierdut şansa să vadă o trupă rock adevărată Live.

Mai nou, observ că prea mult public reticent la nou merge la prea multe concerte lipsite de substanţă. Avem acum parte de o scenă foarte dinamică de concerte săptămânal la Cluj. Banii daţi pe un concert cu o trupă necunoscută sau străină nu sunt niciodată irosiţi.

Numai văzând ceva NOU îţi poţi da seama de ce este într-adevăr VECHI.

Iar dacă unii consideră Dirty Shirt vechi, aceştia vor rămâne cu atât mai mult şocaţi de aerul nou ce îl aduce pe scena muzicală autohtonă.

…

http://www.dirty-shirt.com/

Înregistrat sub (D), (R), Concerte la Cluj, Live · Tagged with Dirty Shirt, Mushroom Story, Relative